După mai bine de 250 de ani ascunsă în apele Canalului Mânecii, epava navei Northumberland, în Goodwin Sands, a ieșit din nou la iveală pe coasta Kentului
Distrugerea fregatelor franceze Arianne și Andromachee pe 22 mai 1812. HMS Northumberland este nava situată în dreapta.
În adâncurile Canalului Mânecii, sub apele agitate din largul coastei Kent, o echipă de arheologi maritimi se află într-o cursă contra cronometru. Obiectivul este de a explora și documenta rămășițele navei Northumberland, un vas de război englez scufundat în 1703, înainte ca nisipul și timpul să șteargă pentru totdeauna urmele unei tragedii navale care a marcat istoria britanică.
Potrivit CNN, recentul descoperire a acestei epave, ascunsă timp de secole sub dunele mobile din Goodwin Sands, a deschis o fereastră unică pentru a descifra secretele vieții la bord și ale construcției navale din epoca Stuart, dar amenințarea dispariției sale este iminentă.
Cuprins
Naufragiul Northumberland: tragedia din Marea Furtună din 1703
Northumberland, construit în 1679 în șantierele navale din Bristol, a făcut parte dintr-o transformare a marinei engleze impulsionată de Samuel Pepys, o figură cheie în modernizarea navală și cunoscut pentru jurnalele sale. Acest vas de război, înarmat cu 70 de tunuri, era în serviciu când Marea Furtună din 26 noiembrie 1703 a lovit sud-estul Angliei. Furtuna, una dintre cele mai devastatoare înregistrate în istoria britanică, a scufundat Northumberland împreună cu alte trei nave de război: Restoration, Stirling Castle și Mary.
Înregistrările istorice sugerează că aproximativ 250 de membri ai echipajului au pierit pe Northumberland în timpul naufragiului. Amploarea tragediei se înscrie într-un context de pierderi navale masive, lăsând o amprentă de neșters în memoria maritimă a Regatului Unit.
Northumberland, navă de război a marinei engleze, s-a scufundat în 1703 în largul coastei Kent în timpul Marii Furtuni, una dintre cele mai grave din istoria britanică, cu un bilanț estimat la 250 de membri ai echipajului morți.
Descoperire și conservare: un tezaur ascuns sub Goodwin Sands
Timp de peste două secole și jumătate, rămășițele navei Northumberland au rămas ascunse sub nisipurile mișcătoare ale Goodwin Sands, o bară de nisip extinsă în largul coastei Kent. Abia în 1979, epava a ieșit la iveală, după ce a rămas agățată în plasa unui pescar. De atunci, situl a prezentat provocări constante pentru cercetători, deoarece dinamica dunelor subacvatice alternează perioade de expunere și îngropare, ceea ce îngreunează accesul și conservarea vestigiilor.
Northumberland se află la o adâncime cuprinsă între 15 și 20 de metri, acoperind o zonă extinsă a fundului mării. Nisipul și sedimentele au jucat un rol crucial în conservarea structurii și a artefactelor, protejându-le de deteriorare timp de secole. Cu toate acestea, această protecție devine un obstacol atunci când mișcările dunelor îngroapă din nou epava, uneori sub cinci sau șase metri de nisip, făcând-o să dispară timp de zeci de ani.
Hefin Meara, arheolog maritim la Historic England, a explicat pentru CNN că Goodwin Sands este „un loc foarte dinamic”, unde dunele migrează constant. „O epavă rămâne complet expusă pentru o perioadă de timp, apoi nisipul o acoperă și o îngroapă sub încă cinci sau șase metri de nisip, dispărând complet pentru un deceniu sau mai mult”, a detaliat Meara. Această alternanță a marcat istoria recentă a Northumberlandului, care, de la localizarea sa în 1979, a cunoscut mai multe cicluri de expunere și reîngropare.
Expunerea Northumberland în Goodwin Sands permite recuperarea artefactelor și reconstituirea vieții la bord înainte ca nisipul să șteargă moștenirea sa.
Amenințări la adresa patrimoniului: timpul și mediul înconjurător ca dușmani
Historic England a avertizat că situația Northumberland este critică. Organizația subliniază că epava nu este amenințată doar de reîngroparea iminentă sub nisipurile din Goodwin Sands, ci și de factori de mediu precum curenții puternici și acțiunea xilofagilor, organisme marine care degradează lemnul. Aceste condiții pot destabiliza structura și provoca o descompunere rapidă a materialelor organice și metalice.
Meara, în declarații pentru CNN, a subliniat importanța valorificării actualei oportunități: „Echipa planifică mai multe studii geofizice în timp ce încearcă să descopere cum să profite la maximum de această oportunitate înainte ca nisipul să recucerească Northumberland sau să înceapă să se degradeze din cauza expunerii la oxigen și a altor factori de mediu”.
Urgența documentării și studiului este împărtășită de întreaga comunitate arheologică, care vede în Northumberland o oportunitate unică de a extinde cunoștințele despre viața navală din secolul al XVII-lea.
Noi studii geofizice urmăresc să cartografieze și să înregistreze locul naufragiului înainte ca fereastra de explorare să se închidă definitiv.
Valoarea istorică: o capsulă a timpului din epoca Stuart
Northumberland reprezintă o descoperire arheologică de prim rang, deoarece oferă valoare ca mărturie a unei perioade de transformare a marinei britanice. După cum a explicat Meara pentru CNN, „aceste epave sunt o resursă incredibilă, deoarece se scufundă și pierderea are loc într-un singur eveniment. Este o imagine instantanee a vietii la bordul unui vas de razboi si totul este pastrat acolo, asa ca exista o mare oportunitate de a invata despre ce se intampla in aceasta perioada emocionanta de expansiune a marinei”.
Istoricul si documentaristul Dan Snow, care a realizat un documentar despre Northumberland pentru platforma History Hit, a comparat naufragiul cu alte naufragii emblematice din istoria navala britanica.
În comunicatul Historic England citat de CNN, Snow a afirmat: „Northumberland este «veriga lipsă». Construit aproximativ la jumătatea distanței dintre Mary Rose și HMS Victory, acest epavă poate dezvălui detalii cruciale despre construcția navală și viața pe mare în acel moment crucial al istoriei noastre. Avem Mary Rose, „capsula timpului Tudor”, iar aici avem o capsulă a timpului Stuart pe care o putem așeza lângă ea”.
Comparația cu Mary Rose, scufundată în 1545 în timpul domniei lui Henric al VIII-lea, și cu HMS Victory, cea mai veche navă de război din lume încă conservată, subliniază importanța Northumberlandului ca piesă cheie pentru înțelegerea evoluției marinei britanice între secolele XVI și XVIII.
În fața amenințării ca Northumberland să fie din nou îngropat sau să sufere daune ireversibile, echipa Historic England a anunțat efectuarea de noi studii geofizice pentru a cartografia și documenta situl cu cea mai mare precizie posibilă. Prioritatea este înregistrarea tuturor detaliilor accesibile înainte ca fereastra de explorare să se închidă.
