Arheologii de la Universitatea Nicolas Copernic din Toruń au adus la suprafața lacului Lednica, din Polonia, o sculptură surprinzătoare veche de 1000 de ani.
Zeitate ancestrală sau erou legendar? În Polonia, un chip descoperit pe o rămășiță veche de 1000 de ani, salvată din apele lacului, surprinde arheologii.
În 2024, o echipă de arheologi subacvatici de la Universitatea Nicolaus Copernicus din Toruń a descoperit o rămășiță misterioasă pe fundul lacului Lednica, în Polonia. Situat între orașele Gniezno și Poznań, acesta se întinde în inima unuia dintre cele mai importante situri arheologice din țară, legat de fondarea statului polonez în jurul anului 960. Efectuată în colaborare cu Muzeul Primei Dinastii Piast, explorarea unei porțiuni de ziduri prăbușite a permis aducerea la suprafață a unei grinzi de stejar ornamentate cu un surprinzător chip uman. Este vorba de o mărturie rară a credințelor păgâne slave.
O mărturie rară a perioadei de creștinare a Poloniei în Evul Mediu timpuriu
Măsurând aproximativ 12 cm înălțime și 9 cm lățime, acest chip uman este sculptat direct în lemnul grinzii și mai precis pe cârligul acesteia („haktwarze”), un element structural care asigura coeziunea zidurilor. Fața era orientată spre exterior, spre lacul Lednica. Analizele efectuate pe lemnul grinzii au permis stabilirea unei datări prin dendrocronologie în jurul anului 967 (cu o marjă de eroare de aproximativ 7 sau 8 ani). Acest lucru situează tăierea copacului utilizat pentru realizarea acestei sculpturi tocmai într-o perioadă de tranziție culturală și politică majoră pentru Polonia.
Într-adevăr, în 966, convertirea și botezul prințului Mieszko I, primul suveran atestat al Regatului Poloniei, a dat un impuls decisiv procesului de creștinare a regiunii, populată atunci de triburi slave păgâne. Insula Ostrów Lednicki, în largul căreia a fost descoperită grinda, adăpostește, sub domnia sa și a succesorului său, unul dintre cele mai importante complexe defensive și administrative ale regatului. Muzeul primei dinastii Piast păstrează și valorifică astăzi vestigiile remarcabile ale acestei epoci, încă vizibile pe insulă: ruinele unui palat, ale unei capele și diverse fortificații.
Un artefact păstrat timp de 1000 de ani în adâncul apei
Situl face obiectul unor săpături arheologice de peste 40 de ani. Toate acestea au dus la descoperiri de mare valoare culturală și științifică. Cu toate acestea, artefactele din lemn rămân extrem de rare, acest material degradându-se foarte rapid, cu excepția unui caz de conservare în condiții excepționale, cum ar fi zonele umede sau subacvatice. Grinda din lacul Lednica a fost perfect conservată în urma unei alunecări de teren care a aruncat-o în adâncurile apei, ceea ce o face o ruină unică, cu o valoare științifică și culturală excepțională.
O tradiție artistică locală
Deși experții subliniază că sunt cunoscute foarte puține reprezentări umane sau obiecte antropomorfe de dimensiuni echivalente în culturile slave din Evul Mediu timpuriu, fețe de același tip au fost deja descoperite în alte situri, precum Wolin, Novgorod cel Mare și Staraya Ladoga. Cel mai apropiat artefact din punct de vedere stilistic este, fără îndoială, sculptura cu patru fețe din Wolin, reprezentând Svetovit, un zeu slav al abundenței și războiului, descoperită în 1974 pe insula Wolin. Aceasta prezintă, într-adevăr, aceleași trăsături stilizate: bărbie triunghiulară, nas drept și o reprezentare schematică a ochilor și sprâncenelor.
Această similitudine stilistică întărește ipoteza conform căreia grinda din Lednica se înscrie mai degrabă într-o tradiție artistică locală, decât să fie o mărturie a influenței culturii scandinave sau ruse. Pentru dr. Andrzej Pydyn, directorul Centrului de Arheologie Subacvatică al Universității Nicolas Copernic din Toruń: „Această descoperire nu numai că trezește admirația pentru acest meșteșug milenar, dar deschide și o dezbatere fascinantă despre viața spirituală a slavilor în Evul Mediu”.
Un ornament estetic sau simbolic?
Dimensiunile feței, precum și calitatea execuției (în special atenția acordată realismului în tratarea ochilor, nasului sau bărbiei) sugerează că sculptura nu avea doar o funcție decorativă, ci că, în ochii populațiilor slave din secolul al X-lea, avea și o semnificație simbolică, ba chiar o putere magică. Potrivit cercetătorilor de la Universitatea Nicolas-Copernic, este probabil ca aceasta să fie reprezentarea unei divinități, a unui spirit sau a unui erou cu rolul de a proteja locuitorii fortăreței.
Această funcție apotropaică a elementelor decorative este atestată și în alte situri arheologice din regiune, sate și fortărețe slave din aceeași perioadă, unde figurine, statui și scânduri ornamentate cu fețe umane și animale erau încastrate în pereții caselor sau templelor și în garduri. „Descoperirea de la Lednica se înscrie în contextul mai larg al practicilor magice protectoare cunoscute în teritoriile slave”, explică dr. Mateusz Popek, de la Centrul de Arheologie Subacvatică al Universității Nicolas Copernic. Uneori, în zidurile defensive găsim oase de animale, în special maxilare și cranii de cai, ceea ce poate indica existența sacrificiilor rituale în scopuri protectoare.
