O echipă de arheologi a documentat o descoperire neobișnuită într-o necropolă romană din secolul I din localitatea Armea, din provincia Ourense.
În timpul unor săpături, mai precis într-un loc folosit ca groapă de gunoi în locuințele romane, a apărut un fosil de trilobit, o creatură marină dispărută acum peste 250 de milioane de ani. Studiul, publicat în revista Archaeological and Anthropological Sciences, emite ipoteza că acest fosil ar fi putut fi utilizat ca amuletă sau ar fi avut o valoare simbolică, deschizând o cale de cercetare privind utilizarea materialelor naturale „neobișnuite” în Antichitate.
Autorii studiului exclud posibilitatea ca acesta să fie un element natural al terenului, deoarece fosila provine din formațiuni geologice îndepărtate de zonă, precum cordiliera Cantabrică sau Munții León, ceea ce implică un transport deliberat.
Harta Peninsulei Iberice și posibile zone de origine ale trilobitului fosil transportat în așezarea romană Armea din nord-vestul Spaniei.
De asemenea, nu prezintă semne de prelucrare sau modificare, ceea ce întărește ipoteza utilizării sale ca obiect simbolic în starea sa naturală, posibil colectat datorită formei sale distinctive și aspectului exotic.
Obiect ritual sau simplă raritate?
Studiul sugerează că fosila ar fi putut avea o încărcătură simbolică pentru comunitatea romană locală. Forma spirală și simetrică a trilobitului, precum și originea sa necunoscută pentru locuitorii din secolul I, ar fi putut trezi o fascinație legată de credințe magice sau religioase. În lumea romană, amuletele și obiectele cu semnificații ezoterice erau comune, iar unele fosile fuseseră deja documentate în contexte similare, deși în mod foarte sporadic. Pliniu cel Bătrân, în Istoria naturală, descria deja atribuirea de puteri speciale anumitor pietre pe care astăzi le-am putea considera fosile. În acest sens, trilobitul ar fi putut fi perceput ca o piatră cu „suflet”, purtătoare de calități protectoare sau curative.
Deși este o descoperire excepțională, articolul prezintă și alte exemple similare din zona mediteraneană. În contexte romane și chiar preistorice, au fost găsite cochilii fosile sau resturi minerale folosite ca ornamente, amulete sau elemente rituale. În peninsula iberică, însă, cazurile sunt extrem de rare, ceea ce face din această descoperire o referință unică pentru înțelegerea relației dintre popoarele antice și obiectele naturale care scăpau înțelegerii lor cotidiene. Cercetătorii subliniază că aceste obiecte, datorită unicității lor, puteau funcționa ca marcatori de statut, identitate sau conexiune spirituală cu necunoscutul.
Interpretări deschise asupra funcției lor
Cercetătorii nu exclud posibilitatea ca fosila să fi ajuns acolo întâmplător, dar ipoteza unei depuneri intenționate capătă forță datorită contextului arheologic și provenienței sale externe. În alte ocazii, aceste fosile au apărut în contexte funerare. Ar fi putut funcționa ca protectori ai sufletului în trecerea către lumea de dincolo, ca marcatori de statut sau ca simbol al identității culturale, deși aceste interpretări rămân încă în domeniul speculațiilor. Lipsa altor dovezi similare în regiune impune prudență, dar subliniază și importanța descoperirii.
O nouă piesă în puzzle
Descoperirea se adaugă altor dovezi care arată bogăția simbolică a comunităților romane din nord-vestul peninsulei. Fosila ar putea reprezenta o practică culturală sincretică, în care tradițiile indigene se împletesc cu obiceiurile importate din Roma, oferind o imagine mai nuanțată a metisajului religios și simbolic din provinciile Imperiului.
Arheologia, în acest sens, nu doar reconstituie cronologii, ci și forme de gândire, viziuni asupra lumii și moduri de relaționare cu lumea naturală. Fosila de trilobit devine astfel o fereastră către ideile pe care vechii romani le aveau despre moarte, viața de apoi și puterile ascunse ale naturii. Cercetările continuă, în speranța că noi descoperiri vor permite o mai bună înțelegere a simbolismului acestor obiecte neobișnuite.
