Arheologii nu-și dau crezare: în Franța au descoperit un mozaic roman intact, „demn de un muzeu”

Arheologii dezvăluie partea centrală a mozaicului descoperit în Gard.

Sub suprafața unui deal din sudul Franței, pe un teren destinat locuințelor, o echipă de arheologi a făcut ceea ce ar putea fi una dintre cele mai importante descoperiri arheologice ale deceniului: un mozaic roman aproape intact, cu caracteristici unice, care a apărut în mod neașteptat printre ruinele unui oraș antic.

Descoperirea a stârnit mult interes datorită stării sale de conservare și a ceea ce reprezintă în termeni de cunoștințe istorice despre viața urbană în perioada Anticului Roman.

Care este povestea din spatele mozaicului roman descoperit sub pământ în Franța?

În timpul unor lucrări de excavare preventivă pe dealul l’Ermitage, în Alès (Gard), în sudul Franței, echipa Institutului Național de Cercetări Arheologice Preventive (Inrap) a identificat un mozaic roman în stare excepțională. Lucrările, conduse de arheologul Olivier Mignot între februarie și iunie 2025, făceau parte dintr-o procedură obișnuită înainte de dezvoltarea urbană a zonei.

Zona explorată acoperea peste 3.700 de metri pătrați pe un versant abandonat. Ceea ce a început ca o prospectare de rutină s-a transformat într-o intervenție arheologică de amploare.

În decursul săptămânilor, au apărut mai multe unități domestice parțial sculptate în stâncă, rămășițe de clădiri, canale de evacuare și o infrastructură hidraulică de un anumit nivel tehnic.

Cu toate acestea, cea mai importantă descoperire a fost un mozaic roman aproape intact într-una dintre încăperile principale a ceea ce pare să fi fost o domus, adică o locuință urbană romană aparținând unei familii înstărite.

Iată în detaliu uimitoarea arhitectură din spatele mozaicului roman descoperit

Rămășițele descoperite indică faptul că structura în care se află mozaicul a avut mai multe faze de construcție. Pereții au fost ridicați din piatră lipită cu pământ, o tehnică obișnuită în timpul Republicii romane. La început, podelele erau din pământ bătătorit. Într-o a doua fază, acestea au fost înlocuite cu suprafețe pavate și decorate cu mozaic.

Pavajul din mozaic măsoară 4,5 pe 3,8 metri și este compus dintesele albe, negre și altele de culoare roșiatică, posibil vopsite cu cinabru.

Acest pigment, foarte scump, era obținut din mercur, iar utilizarea sa indică un nivel economic ridicat al foștilor proprietari.

Designul central este o succesiune de motive geometrice întrețesute, înconjurate de trei benzi albe fără decorațiuni. Partea stângă prezintă un dreptunghi întunecat pe care experții îl interpretează ca posibila intrare într-o altă încăpere. În ciuda trecerii timpului, s-au păstrat chiar și urme de vopsea pe unele dale, ceva neobișnuit pentru acest tip de piese.

Tehnici și reutilizarea materialelor care au surprins arheologii

Dincolo de mozaicul roman, ansamblul arheologic oferă informații despre capacitățile tehnice ale epocii. Casele erau săpate în roca calcaroasă și acoperite cu argilă pentru a preveni infiltrațiile. Sub pardoseală, a fost identificat un strat de brasier, un amestec de fragmente de piatră și praf calcaros care servea ca bază de drenaj.

Unul dintre cele mai remarcabile elemente este sistemul de evacuare a apei pluviale. Au fost utilizate amfore reutilizate, tăiate și asamblate pentru a construi un canal care conducea apa de pe acoperiș către exterior.

Acest tip de soluții, bazate pe reutilizarea obiectelor de uz cotidian, relevă o planificare tehnică și economică eficientă.

Situl arheologic din Alès și diferitele sale straturi istorice

Situl arheologic din Alès nu se limitează la perioada romană. În partea sudică a dealului au fost descoperite cel puțin zece morminte, datând probabil din secolele V și VI. Mormintele, simple și fără obiecte funerare, ar putea fi asociate cu rituri creștine târzii.

Mai târziu, în epoca medievală, călugării augustinieni au construit o capelă pe același teren, ceea ce întărește continuitatea utilizării acestui loc de-a lungul secolelor.

Însecolele XVI-XVIII, versantul a fost transformat în faïsses, sau terase agricole, o practică obișnuită în sudul Franței. Fiecare strat de pământ excavat reflectă o etapă a evoluției peisajului și a utilizării umane a spațiului.

De remarcat în același sens că acesta nu este primul mozaic roman important descoperit pe deal. În 2008 a fost descoperit acolo cel mai mare mozaic din Franța, datând din epoca lui Iulius Cezar.

Importanța acestei descoperiri arheologice pentru Franța

Această piesă istorică întărește ipoteza că Alès a fost un centru comercial activ încă din timpuri străvechi, situat într-un punct strategic între Galia Narbonensis și valea Rodanului.

Noua descoperire, departe de a fi un fapt izolat, oferă continuitate cercetărilor privind urbanismul roman în sudul Franței actuale. Calitatea execuției, împreună cu planificarea structurală a clădirii și infrastructurile asociate, întăresc ideea unui oraș cu o dezvoltare urbană semnificativă în Antichitate.

În prezent, se studiază posibilitatea mutării mozaicului pentru restaurare și expunere publică.

Municipalitatea Alès și-a exprimat deja interesul de a crea un spațiu permanent pentru conservarea vestigiilor găsite, ceea ce ar putea transforma descoperirea într-un nou punct de referință pentru patrimoniul arheologic al regiunii.

În cele din urmă, trebuie menționat că procesul de excavare nu s-a încheiat. Potrivit declarațiilor lui Olivier Mignot, descoperirea mozaicului roman ridică noi întrebări cu privire la organizarea orașului și rolul său în contextul comercial și politic al sudului Galiei.