Faptul de arme al lui Zhang Heng, uitat de secole, ar putea fi mai aproape de a-și recâștiga locul printre marile realizări ale gândirii umane
Acum aproape două mii de ani, în timpul dinastiei Han de Est, eruditul chinez Zhang Heng a proiectat un dispozitiv care, potrivit cronicilor istorice, putea detecta cutremure îndepărtate și chiar indica direcția acestora. Această invenție, numită Houfeng Didong Yi, era un dispozitiv mecanic care avea dragonul ca protagonist. Acum, China este pe cale să readucă la viață ceea ce se credea a fi o legendă.
Un prodigi șters din timp.
Vorbim despre un sistem mecanic (un vas ornamentat înconjurat de opt dragoni cu bile de bronz suspendate, orientate spre gurile unor broaște) care ar fi fost capabil să înregistreze seisme imperceptibile în Luoyang, capitala imperială, cu o precizie care „se apropia de divin”, potrivit Cărții Hanilor Posteriori.
Cu toate acestea, dispariția sa bruscă din registrele istorice și imposibilitatea de a-l reproduce cu exactitate au dus la eliminarea sa totală din programa școlară chineză în 2017, relegându-l în domeniul legendei. Astăzi, o echipă condusă de profesorul Xu Guodong, de la Institutul de Prevenire a Dezastrelor din Hebei, încearcă să recupereze nu numai funcționarea sa, ci și locul său în istoria științei.
Renașterea unei mașini prodigioase.
La întrebarea: cum naiba o vor reproduce? Cercetătorii explică că pe baza fragmentelor literare antice și a principiilor dinamicii structurale moderne. Astfel, Xu și echipa sa au propus un model funcțional al seismoscopului, compus din trei subsisteme cheie: structura de excitare, transmisie și închidere.
În centrul dispozitivului se afla un „stâlp central” care nu trebuia interpretat ca o coloană instabilă, ci ca un braț de tip pendul (un fel de băț gigantic ancorat în sol) care amplifica vibrațiile seismice. Cu o deplasare de doar 1 mm la bază, vârful pendulului se mișca de până la cinci ori mai mult, activând un sistem de pârghii în formă de „L” care elibera o bilă din gura broaștei corespunzătoare direcției epicentrului. Un mecanism de blocare împiedica ceilalți dragoni să reacționeze, respectând astfel descrierea originală a „unui dragon care vorbește și șapte care tac”.
Înțelepciune matematică.
Simulările echipei indică faptul că sistemul răspundea cu fiabilitate la deplasări de doar 0,5 mm, fără a emite alarme false. Deși cunoștințele moderne despre propagarea undelor seismice sugerează că un singur instrument nu poate determina cu precizie direcția epicentrului, Xu susține că înregistrările istorice coincid cu aliniamente geologice optime.
Ca dovadă, el citează cutremurul din Longxi din anul 138 d.Hr., când instrumentul ar fi detectat o scuturare la 850 de kilometri distanță, fără ca aceasta să fie simțită în Luoyang. Scepticismul inițial al funcționarilor s-a risipit când mesageri călare au confirmat cutremurul câteva zile mai târziu. Și mai revelator, explică el, este saltul în frecvența cutremurelor înregistrate în capitală după implementarea dispozitivului: în cei 85 de ani anteriori au fost documentate doar trei cutremure locale; în cei 58 de ani ulteriori, au fost 23, într-o regiune considerată cu seismicitate redusă.
Zhang Heng: astronom și victimă politică.
Zhang Heng nu a fost un inventator oarecare. Numirea sa ca mare astrolog imperial în anul 115 (o funcție echivalentă cu cea de director al unui observator național modern) și crearea unei sfere armilare capabile să cartografieze cerul cu precizie, îi atestă măiestria în matematică, astronomie și mecanică. Dar invenția sa ar fi putut fi incomodă din punct de vedere politic.
Într-un context în care dezastrele naturale erau interpretate ca semne ale cerului și amenințări la adresa domniei împăratului, un instrument care „prezicea” cutremurele ar fi putut fi considerat subversiv. Unii cercetători sugerează că retragerea bruscă a lui Heng în 138 și moartea sa în anul următor nu au fost întâmplătoare. Xu adaugă că pierderea seismoscopului original (împreună cu diagramele sale tehnice) s-ar fi putut datora războaielor, haosului politic sau chiar lăcomiei unor familii aristocratice puternice care ar fi ascuns existența acestuia.
Moștenirea recuperată.
Într-un gest plin de simbolism, Xu a reamintit că doar două obiecte din bronz au fost divinizate în istoria Chinei: cele Nouă Cazanele din dinastia Xia și acest seismoscop. Acum, obiectivul este ambițios: reconstruirea instrumentului folosind numai materiale și tehnici disponibile în secolul al II-lea, pentru a demonstra că ingeniozitatea mecanică a lui Zhang Heng nu a fost o exagerare literară, ci o dovadă reală a cunoștințelor avansate atinse în China antică.
Dincolo de restaurarea materială, proiectul aspiră să reintegreze această bijuterie a ingineriei în narațiunea globală a științei, ca dovadă că omenirea a încercat, cu mult înaintea sateliților sau a inteligenței artificiale, să descifreze misterele cutremurului pământului.
Pe parcurs, fapta lui Heng, ștearsă de secole de uitare, ar putea fi mai aproape de a-și recâștiga locul printre marile realizări ale gândirii umane.
