„Dark Romance” a devenit unul dintre cele mai populare subgenuri ale literaturii pentru tineri. În paginile sale se amestecă personaje întunecate, acte extreme și o patină de fascinație romantică
Nu este nevoie de un First Certificate de la Cambridge pentru a înțelege că diferența dintre un documentar true crime și romanele polițiste stă în acel „true”, care în spaniolă înseamnă „bazat pe fapte reale”.
Ne fascinează caracterul macabru al acestor crime reale din două motive contradictorii: s-au întâmplat și, în același timp, sunt atât de incomprehensibile încât par ficțiune. Iar dovada că ficțiunea este esențială în această ecuație se regăsește în succesul recent al literaturii care combină crima, interzisul și reprobabilul cu un gen atât de clasic precum romantismul.
Dark romance, sau romantismul întunecat, este un subgen al romanței care explorează iubirea dintr-o perspectivă, cel puțin, moral ambiguă și care are cititorii, și mai ales Booktok, complet la picioarele sale. Iubirea interzisă, mii de red flags, dinamici de putere discutabile, arcuri de răscumpărare și cele mai controversate aspecte ale dorinței și iubirii își găsesc locul în cocktailul periculos și captivant care este Dark Romance.
Această natură întunecată a genului este cea care scandalizează o mare parte a publicului, dar care, în același timp, servește autorilor ca explorare a temelor precum: tentația interzisului, fetişizarea populare age gap (diferența de vârstă în relații) sau controlul; consolidându-și astfel intrigile pe o linie a binelui și răului total estompată.
Nimic nou sub soare
Nu avem de-a face cu un gen recent, ci pur și simplu a trecut de la a fi o categorie specifică sau de nișă la a deveni o tendință dominantă în cadrul genului romantic. Originile sale se remontă la literatura gotică din secolele XVIII și XIX.
În opere precum „Frankenstein” de Mary Shelley, „Cumbres Borrascosas” sau „Jane Eyre” ale surorilor Brontë, găsim deja elementele care stau la baza actualului Dark Romance: aprofundarea aspectelor cele mai întunecate ale emoțiilor umane și a relațiilor care sfidează normele stabilite. De fapt, nu este nevoie să mergem atât de departe: Mario Casas și, anterior, personajul său literar Hache din „A tres metros sobre el cielo” erau deja prototipul băiatului conflictual (deși destul de edulcorat) pe care îl putem citi în romanele dark contemporane.
„Cumbres Borrascosas”, cu numeroase adaptări cinematografice, este un clasic precursor al „dark romance”.
Poate că interesul brusc pentru acest subgen, sau mai degrabă „preocuparea” pentru acesta, are legătură cu ceva atât de simplu precum creșterea publicului și a ofertei. În Spania, 75,3% din populația cu vârsta cuprinsă între 14 și 24 de ani afirmă că citește cărți în timpul liber, așa că, deși acest gen există de mulți ani, cantitatea imensă de cărți romantice întunecate pe care le avem în prezent la dispoziție și creșterea numărului de cititori ne oferă cheile pentru a înțelege interesul recent pentru analiza succesului său.
Abandonăm astfel „literatura de tacitas”, care încearcă adesea să infantilizeze și să disprețuiască cititorii de romane romantice, și dăm loc unor intrigi pline de violență, întuneric și sex explicit, cu personaje negative și antieroi în rolurile principale.
„Cred că vorbesc cel puțin în numele unei părți din cititoarele de romane romantice întunecate: niciodată nu ne-au interesat eroii. Ne plăceau antieroi. Așadar, simțim că acești eroi sunt mult mai atrăgători pentru noi. Sunt mult mai interesanți, aș spune, pentru că sunt diferiți, nu se încadrează în normă” – Rina Kent
Elementele esențiale ale romanelor dark
O autoare care ocupă listele celor mai bine vândute cărți și care poate constitui o introducere ușoară în acest gen este Ana Huang, cu saga sa „Twisted” și „Pecados”. Această autoare acoperă aproape toate intrigile picante din romantismul întunecat: diferența de vârstă, iubirea în lumea mafiei, căsătoriile aranjate, dezechilibrul de putere în relații. Toate acestea cu un plus de personaje traumatizate și o incapacitate totală de comunicare între protagoniști.
Dacă sunteți deja experimentați și doriți să treceți la nivelul următor, Penelope Douglas este pentru voi. În „Birthday Girl”, Douglas ne poartă în lumea relațiilor interzise, când protagonista se îndrăgostește de tatăl iubitului ei, bifând astfel două dintre tropeurile preferate ale subgenului: iubirea interzisă și diferența de vârstă. Și asta este cea mai ușoară carte a autoarei, pentru că în saga „Devil’s Night” ne scufundă în lumea unui grup de prieteni bogați și puternici care o chinuie timp de mai mulți ani pe protagonista feminină, abordând astfel teme precum abuzul, puterea și obsesia.
Și ridicăm miza, în „Credence”, Douglas spune povestea unei tinere care, după moartea părinților, este obligată să trăiască cu unchiul ei politic și cei doi copii ai acestuia în munții Colorado, locul unde descoperă sentimente și dorințe interzise, pierzând complet percepția între bine și rău.
Dar dacă există un zeu căruia BookTok îi adresează rugăciuni în materie de Dark Romance, acela este „Haunting Adeline” (Nu te voi părăsi niciodată) de H.D. Carlton, unde protagonista noastră este persecutată de un hărțuitor. Cu toate acestea, ea descoperă curând că nu este prima persoană din familia ei care cade victimă unei umbre care o urmărește. În acest sfânt graal al romantismului întunecat, care este un adevărat furor pe TikTok cu peste 180 de mii de postări, intrăm direct pe un teren foarte alunecos: relații amoroase care pornesc de la abuz și hărțuire, scăldate într-o aură de mister și moștenire familială, explorând în același timp natura umană și căutarea dreptății.
Expansiunea acestui subgen a pătruns și în opera scriitoarelor hispanice. Stilul lui Alison Crawford (trilogia „Ciudad del Pecado”), Fabiana Peralta („Herencia de Sangre”) sau Eva Muñoz (saga „Pecados Placenteros”) aduce o notă personală acestei categorii obscure.
Această selecție este doar o mică parte dintr-o listă nesfârșită. Și da, în majoritatea cazurilor găsim povestea cuplurilor heterosexuale, unde dezbaterea privind poziția femeii în aceste opere este foarte interesantă, mai ales pentru persoanele care nu sunt familiarizate cu lumea Dark Romance. Dar nu vorbim doar despre narațiunea relațiilor heterosexuale, ci și despre faptul că acest gen a ajuns și în literatura MM (male/male). Autoare precum Rina Kent în saga sa despre mafie „Legado de dioses”, Bethany Winters („Like you hate me”, „Dirty love”) sau Nyla K. („For the Fans”, „Trouble”) au succes narând povești de dragoste queer la fel de tumultoase, pline de violență și cu personaje încărcate de traume și cu o infinitate de demoni interiori.
I can fix him (no really, I can)
Una dintre figurile fetis ale universului true crime este cea a lui Charles Manson. O căutare simplă pe un cunoscut agregator de seriale și documentare, Justwatch, ne oferă o mulțime de rezultate legate de această figură, fără a lua în considerare adaptările inspirate de principalul responsabil pentru uciderea lui Sharon Tate. Pe lângă crima sa nefastă, Manson primea mii de scrisori de la admiratoare în fiecare an în timpul șederii sale în închisoare, ajungând să se căsătorească cu una dintre ele, Elaine Burton.
Nu este ceva anecdotic, dincolo de Manson, alți criminali celebri primeau acest tip de scrisori în mod regulat, demonstrând această dorință a populației de a se apropia de interzis și de umbrele sufletului uman. Și, deși deloc sănătos și dus la extrem, mantra „eu îl pot schimba” este unul dintre principalele motive care a provocat acest fenomen poștal.
Conceptul este atractiv și de o eficacitate dovedită, dar mult mai sănătos dacă este abordat ca un tropeu în ficțiunea romantică întunecată. Intră în acțiune un personaj chinuit sau cu atitudini abuzive sau toxice, care reușește să se răscumpere datorită ajutorului relației sale amoroase. Nu violența explicită, decorul supranatural cu vampiri sau demoni, nici traumele personajelor sunt cele mai controversate aspecte ale genului. Cel mai problematic aspect este natura relațiilor romantice, sexuale și sentimentale care se stabilesc. De aceea, este esențial să știi în ce lume intri cu acest tip de lectură.
„Badlands”, de Terrence Malick. Povestea filmului este bazată pe crimele lui Charles Starkweather, considerat primul criminal în serie din Statele Unite și a cărui figură a trezit, de asemenea, o fascinație enormă și tulburătoare.
Înainte de a demoniza sau cataloga un conținut ca fiind inadecvat, trebuie să ținem cont de faptul că aceste cărți nu înșeală pe nimeni și au un public clar. În aproape toate cazurile, vârsta recomandată pentru lectură este indicată în mod direct, iar la începutul cărții sau pe coperta din spate apar avertismentele deja bine cunoscute în lumea BookTok, numite trigger warnings (avertismente privind conținutul sensibil). De asemenea, nu este neobișnuit să găsim asociat un indicator de spice, adică un sistem indicat prin desenul unor ardei iuți care indică cantitatea și natura scenelor sexuale care vor apărea.
Nu este prima dată, și nici ultima, când asociațiile de părinți protestează vehement împotriva conținutului consumat de copiii lor, când acest lucru are mai mult de-a face cu neglijența sau lipsa de înțelegere a mediului. Orice angajat al magazinului de jocuri video Game poate face un studiu sociologic despre numărul de minori care vin la tejghea pentru a cumpăra ultimul „Grand Theft Auto” sau „Call of Duty” și, ceea ce este și mai elocvent, câți dintre ei vin împreună cu părinții și nu țin cont de simbolul +18 al sistemului PEGI care apare pe toate coperțile.
Așadar, dacă ne mutăm într-un alt mediu, cum ar fi literatura, găsim aceeași problemă. Cel mai mare inconvenient pe care îl întâlnim în Dark Romance nu este legat de autoare, de opera literară sau de natura relațiilor sexuale descrise, ci de modul în care adolescenții sau tinerii accesează acest conținut.
Nu este neobișnuit, nici un caz izolat, să mergi la librăria ta preferată și să găsești în secțiunea de romane de dragoste un amestec care merge de la „ACOTAR” și „Heartstopper” la „La química del amor” și, alături de acestea, cărți precum întreaga serie „Twisted” sau „Haunting Adeline”.
A citi despre un bully care se îndrăgostește de tine sau despre o iubire în sânul bratva, plină de scene de sex explicit în care se joacă cu consimțământul, nu este ideal la 14 ani. Din punctul de vedere al unui adolescent, această literatură poate influența percepția pe care o are asupra lumii și poate modela comportamentul, chiar dacă conținutul său nu este romantizat în mod conștient.
Categoria romantică este adesea imposibil de cuprins, dar este cu siguranță necesar să se stabilească și să se eticheteze în mod adecvat literatura YA („Young Adult”, literatură pentru tineri), literatura +21, +18 sau chiar romantismul întunecat; altfel, aceste spații de vânzare în care conținutul nu este controlat reflectă fidel rețelele sociale, unde adolescenți de 14 ani sau chiar mai tineri viralizează și își arată devotamentul pentru pasaje din cărți cu conținut explicit sexual, cu dinamici departe de ceea ce este adecvat vârstei lor.
Cunoaște regulile și bucură-te
Când avem o înțelegere clară a ceea ce este ficțiune și ceea ce este real, Dark Romance devine o experiență literară intensă și chiar cathartică. Amestecul de concepte „interzise” și alte genuri precum horror, thriller sau crimă este ceva extrem de explorat și susținut de suspendarea credulității. Înțelegem foarte bine elementul fantastic și participăm la acest univers ireal în deplină cunoștință de cauză, fără a ne preocupa prea mult de caracterul adecvat al materialului. În romantismul întunecat trebuie să se aplice aceeași formulă; nimănui nu i-ar trece prin cap să facă ceea ce face clovnul din „Terrifier”, dar mulți oameni văd acest lucru ca pe o catarsis.
Acest subgen literar provoacă cititorii și îi confruntă cu relații care pot să nu se încadreze în convențional, îndeplinind astfel unul dintre scopurile literaturii: explorarea altor lumi și a altor realități din siguranța ficțiunii, permițând investigarea emoțiilor profunde sau a tabuurilor personale pe care nu le-am experimenta în viața reală. După cum subliniază scriitoarea Ana Huang,
„La urma urmei, este ficțiune și cred că oamenii care o citesc ar trebui să se poată bucura de ea cu spirit critic, pentru că știu că aceste teme sunt grave în viața reală. Ficțiunea este o formă sigură de a explora aceste fantezii și de a experimenta aceste emoții viscerale fără a fi cu adevărat în pericol, la fel ca în cazul oricărui alt tip de divertisment”.
