Cu umor și stoicism, au acceptat că între soare, apă și nisip va exista întotdeauna un al treilea oaspete
Acum câteva luni, națiunea finlandeză s-a proclamat pentru a opta oară țara cea mai fericită de pe planetă. Apoi am văzut că nimic nu este perfect, pentru că, în timp ce se întâmpla acest lucru, Statele Unite debarcau pentru a-i pregăti pentru următoarea bătălie pentru Arctica. Și, între una și alta, a sosit vara pe plajele lor. Ca întotdeauna, nu va dura foarte mult, iar anul acesta este însoțită de o cantitate exorbitantă de excremente.
Cuprins
Scurtă și disputată.
Așa scria săptămâna aceasta New York Times. Într-o țară în care vara durează doar două luni și soarele devine o raritate, fiecare zi caldă este aproape un miracol. Helsinki, ca și restul țării, trăiește aceste săptămâni cu intensitate: plaje aglomerate, familii întregi pe biciclete și cetățeni dornici să profite de temperaturi care în orice alt loc ar părea blânde, dar care aici depășesc recordurile istorice.
Cu toate acestea, în acest spațiu de evadare a apărut un intrus neașteptat: gâștele barnaclas, păsări robuste și gregare care au colonizat parcurile, bulevardele și, mai ales, plajele capitalei. Prezența lor masivă (peste 5.000 de exemplare numărate în zonă vara trecută) a transformat viața în aer liber într-un exercițiu de vigilență constantă, în care trecătorii trebuie să-și măsoare fiecare pas pentru a nu se afunda în excremente care se acumulează în cantități surprinzătoare.
Excrementele zilnice.
Problema, deși aparent anecdotică, afectează în mod direct bucuria unei veri pe care finlandezii o consideră sacră. Pe plaje, înainte de a întinde prosopul, trebuie să verificați solul, jucătorii de volei se roagă să nu aterizeze cu fața într-o baltă maro, iar părinții veghează cu anxietate ca copiii lor mici să nu confunde gunoiul cu nisipul sau iarba.
The Times relata că, în parcuri, gazonul este acoperit de fecale care se lipesc de tălpi, iar pe bulevardele centrale gâștele traversează trecerile de pietoni cu aceeași naturalețe ca și Beatles în Abbey Road. Cifrele ilustrează amploarea provocării: pe unele plaje, personalul de întreținere colectează peste 20 kg de excremente pe zi, un volum care necesită echipe întregi de muncitori sezonieri, al căror număr s-a multiplicat în ultimul deceniu.
Inovații eșuate.
De ani de zile, primăria din Helsinki a încercat metode pentru a combate această plagă. Au încercat să amestece fecalele cu nisipul, dar apa a ajuns să fie contaminată. Au folosit înregistrări cu vulturi de mare pentru a speria păsările, dar gâștele s-au obișnuit repede. S-a studiat chiar și posibilitatea de a angaja câini dresați, așa cum fac alte orașe, dar s-au dovedit prea scumpi și greu de găsit.
Marea speranță a acestei veri era o mașină concepută chiar de echipa de întreținere. Un fel de sită cu roți, similară unui tuns gazon manual, care trebuia să separe excrementele de nisip. Problema? În practică, s-a dovedit a fi greoaie și ineficientă pe soluri umede și a sfârșit prin a fi relegată într-un depozit. În cele din urmă, cea mai fiabilă soluție rămâne cea mai rudimentară: lopată, mănuși de cauciuc și răbdare infinită.
Conviețuire inevitabilă.
Lupta împotriva gâștelor este însă limitată de legislația și etica finlandeză: vânătoarea urbană și sacrificarea în masă nu sunt permise, spre deosebire de Canada sau California, unde s-a optat pentru transfer sau sacrificare. În Helsinki, gâștele nu sunt doar o pacoste, ci fac deja parte din peisajul estival, fiind integrate în imaginarul urban și în rutina zilnică a locuitorilor.
De fapt, chiar și muncitorii care adună excrementele găsesc o anumită seninătate în această sarcină repetitivă (chiar dacă mirosul îi urmărește după aceea). Realitatea este că, într-o țară în care vara este prea scurtă pentru a fi irosită, finlandezii par să accepte cu resemnare această invazie incomodă ca un preț pe care trebuie să-l plătească pentru a se bucura de plajele lor.
Cu umor și stoicism, au acceptat că între soare, apă și nisip va exista întotdeauna un al treilea invitat: omniprezentul gâscă și urma sa inevitabilă.
